O carte pentru copii foarte drăguță, chiar cred că ne trebuie mai multe cărți pentru copii scrise de autori români, amplasate în prezentul sau trecutul societății românești. Descriind lucruri cunoscute, aproape de cotidianul nostru, ele vor deveni mai „relatable” pentru copii, care se vor identifica mai ușor cu ele.

Mi-au plăcut personajele: Fernanda, fetița binecrescuta care face școala online în anul pandemic 2020, Nic, fratele ei, bunicul Matei, până și Fifi, fantoma de 12 ani a străbunicii. Cea mai antipatica mi-a fost bunica Ecaterina, dar pe final autoarea a încercat un pic s-o salveze, dezvăluindu-ne că are simțul umorului.

Acțiunea are un pic de mister și suspans bine dozate, mi-au plăcut referințele din trecut la perioada interbelică, dar și la comunism, iar copiii nu doar că vor citi o poveste (un fantasy, dacă vrem să-i zicem așa), dar vor și învăța niște lucruri noi și poate li se va declanșa interesul de a afla mai multe despre acele epoci.

Cred că mi-ar fi plăcut un pic mai multă informație despre viața lui Fifi la 12 ani în România interbelică, despre cum se distra, ce făcea, ce obiceiuri si ritualuri de familie avea. Sunt câteva mențiuni despre mersul la teatru și cinema, despre ieșirile cu trăsura la șosea sau vilegiaturi, dar prea puține pentru gustul meu. De asemenea, notele de subsol ar putea sa lipsească complet. Rolul unei carti este să ne facă să căutăm cuvintele pe care nu le înțelegem sau referințele literare, stârnind astfel curiozitatea.
O carte cam pentru copiii 10+ aș spune eu, cu regretul că nu e publicată la o editura mai mare pentru a ajunge la mai mulți copii. Cred că și titlul ar trebui regândit un pic, pentru că nu e doar o poveste cu fantome, ci e o poveste despre împăcare, despre iertare, despre familie și despre prietenie.